Aproape întotdeauna putem face ceva în situația în care apare un conflict.

Când nu reușim  să-l rezolvăm , îi putem da un răspuns   care să l orienteze într-o direcție constructivă.

Ajutăm partenerii să-și înțeleagă nevoile și să-și exprime sentimentele la un nivel mai adânc ,  ori facem durerea mai suportabilă sau , în fine , putem provoca escaladarea conflictului , pentru ca  oamenii să-l conștinetizeze sau să-i acorde prioritate în soluționare.

Ca și problemă  conflictul , indiferent de origine ,  nu este altceva decât un impediment  , o barieră în calea desfășurării line , fluente  și normale a lucrurilor.

Problema se definește ca fiind orice obstacol survenit în calea desfășurării normale a activității , fie ea intelectuală , motorie , afectivă sau de altă natură.

Obstacolele pot avea o cauză obiectivă ,  în care să nu fie neapărat împlicate persoane.

Atâta vreme cât conflictul poate fi privit ca o ,,problemă”  de o factură specială (psihosocială) , rezolvarea lui   poate fi considerată și ca o ,,rezolvare tipică de probleme ” .

S-au avansat multe definiții ale rezolvării conflictului .

Una dintre cele mai satisfăcătoare  a fost cea formulată de J.Burton (  definitie reluată şi comentată de Anca Stoica Constantin    în lucrarea sa   ,,Conflictul Interpersonal” ) .

Conform  acestuia :   ,,Rezolvarea conflictului înseamnă lichidarea lui prin metode analitice ,aceasta presupune accederea la RĂDĂCINA PROBLEMEI și obținerea unui rezultat , care este văzut de ambele părți , ca fiind o soluție permanentă a problemei lor” .

Autorul optează pentru termenul de  ,, lichidare” a conflictului ,  în locul celor relativi de ; rezolvare , încheiere , stingere , eliminare, pentru că ,  doar o EXAMINARE  riguroasă a problemei conflictului poate duce la lichidarea sa . Aceasta  este cheia succesului.

Condiția  accederii la RĂDĂCINILE PROBLEMEI ne previne asupra evitării confuziei conflictului MANIFEST cu cel REAL , subteran și în special , asupra identificării obligatorii  a  NEVOILOR  REALE .

Dar pentru a înţelege şi mai bine necesitatea descoperiri  nevoilor reale , să le definim şi să  le comparăm  …cu interesele şi poziţiile.

Nevoia este definită ştiinţific ca fiind …  aspiraţie naturală ( conştientă sau nu),  necesitate în  realizarea unor obiective de maximă importanţă , trebuinţă majoră ori absolută pentru un individ sau grup de persoane.

Interesul este definit  ca şi … obiectiv , pe care o parte doreşte să îl realizeze prin orice mijloace.

Poziţia este considerată ca fiind … ansamblu de cereri ale fiecărei părţi ( natura cererilor, ce anume îşi doresc şi mai ales , cum îşi doresc satisfacerea cererilor).

Există multiple teorii care sustin că nevoile reale ale unei persoane se află la baza nevoilor generale , intereselor , poziţiilor , fiind elemente  de ale căror satisfacere depinde  însăşi existenţa şi calitatea individului.

Care sunt de fapt aceste nevoi de bază ale unei fiinţe ? . După Abraham Maslow nevoile sunt structurate sub forma unei piramide , având ca suport sau bază , nevoile fiziologice.

Apoi  în ordinea importanţei lor pentru fiinţa umană urmează:

2 .   nevoile de siguranţă sau securitate,

3.  nevoi sociale , apartenenţă, acceptare ,

4.  nevoi de stimă , respect , statut,

5  .  nevoi de autorealizare.

Dacă nevoia exprimă cauza fundamentală a conflictului şi este cauza reală  a acestuia , ceea ce formulează individul , ca problemă în conflict , ceea ce vrea el, este poziţia afişată sau declarată ori cum am văzut mai sus , interesul . Or interesul sau poziţia declarată  NU REFLECTĂ  întotdeauna  fidel … nevoia reală.  Aceasta se poate datora actului deliberat al persoanei de a-şi masca adevăratele nevoi , fie imposibilităţii acesteia de a şi le recunoaşte ( datorită vârstei , capacităţii analitice , stărilor emoţionale sau altor situaţii conjuncturale).

Rezultatul ( acord sau înțelegere) neaccepat de ambele părți , nu garanteză permanența soluției ; o rezolvare prin forță de tip câștig de cauză , sau chiar un compromis , în care fiecare obține o parte din ceea ce a revendicat , dar nici unul totul , constituie o încheiere provizorie a conflictului , fiecare dintre părți fiind gata să îl reactiveze când i se oferă șansa  .

De aceea rezultatul unui conflict corect rezolvat ,  ESTE   CEL    LICHIDAT şi el trebuie să fie acceptat de ambele părţi  ca soluţie definitivă , permanentă a problemei ” .

Am redat aceste explicatii știintifice din lucrarea  ,, Conflictul interpersonal”  pentru a accentua mai bine diferența dintre conflictul manifest,( cel pe are îl evidențiază de regulă  părțile  în acțiunile de chemare în judecată) și conflictul real.

CONFLICTUL REAL  de regulă rămâne ascuns specialiștilor din domeniul juridic; procurorilor, judecătorilor, avocaților , etc, pentru că în virtutea atribuțiilor profesionale ,  fie nu pot,  fie nu  vor  să afle mai multe despre părți  sau ,   nu văd  imediat legătura  dintre  informaţiile  furnizate de către client sau justiţiabil , cu  chestiunea juridică  pusă în discuţie , fie  dimpotrivă  , părțile însele  ,,obstrucționează ”  din diverse motive , aprofundarea  cercetării conflictului  de către specialistul la care a apelat.

Ceea ce se rezolvă astăzi în instanțe  prin intermediul TRANZACTIILOR este conflictul MANIFEST și NU …..   conflictul REAL.

Medierea este  structura , mijlocul , cadrul  legal  oferit  de legiuitor ,   în are părțile prin negociere , ( așa cum spunea J.Burton)  îşi  ,, LICHIDEAZĂ ” concret   și complet conflictul REAL .

De ce?   pentru că   tehnicile utilizate de mediator descoperă partea ascunsă a conflictului și dă șansa părților să-i înțeleagă cauzele .

Numai identificând , analizând aceste cauze și  refectând paşnic asupra lor , părțile pot găsi definitiv ,, SOLUŢIA  –REMEDIU “ pe care să o materializeze apoi într-un  ACORD de MEDIERE .

Rămâne de văzut pe viitor  în  practică , ce anume vom înțelege să rezolvăm alături de justițiabili ; conflictul real în totalitatea sa , sau o  doar o ,,felie” din conținutul acestuia ?

Avocat  . Mediator

Gabriela Ichim.  Bacau

Bacău