Confidenţialitatea

 

Pe calea medierii conflictul dintre două persoane este tratată din punct de vedere uman în toată profunzimea sa .

Faptul că părţile sunt pentru prima dată puse faţă în faţă pentru a descoperii împreună rădăcinile conflictului ,a determinat legiuitorul să acorde o mai mare importanţă vieţii private a participanţilor, instituind obligaţia de confidenţialitate atăt pentru părţi cât şi pentru mediator.

însăşi definiţia medierii subliniază faptul că medierea ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor se va desfăşura în condiţii de neutralitate , imparţialitate şi confidenţialitate (art.1 din Legea 192/2006).

Mai înainte de orice început mediatorul trebuie să se asigure că medierea ce urmează să se desf?ăşoare se va realiza cu respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor ( art 29 alin.2 din Legea medierii).

Prin însăşi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul secretelor părţilor implicate în procedura medierii, este destinatarul comunicărilor de natură confidenţială.

Nici o altă metodă alternativă de soluţionare amiabilă a conflictelor nu oferă această posibilitate. Pentru partea care se confesează la o şedinţă de mediere, mediatorul se contopeşte cu problema sa. Partea aceasta are percepţia unei solidarităţi sufleteşti cu mediatorul care, îl ajută să-şi descopere din adăncurile fiinţei, cele mai nebănuite motivaţii şi mai ascunse sentimente.

Faptul că mediatorului i se permite de către parte ,evaluarea indirectă a vieţii sale private , mediatorul este dator chiar şi numai din punct de vedere uman faţă de acesta , şi să-i protezeje valorile ascunse .

Relaţia de încredere dintre mediator şi parte, a fost instrumentul prin care s-au scos la lumină aspectele profunde ale conflictului. În acelaşi timp, ea a devenit suportul construirii noii realităţi a părţilor , în care conflictul nu mai există datorită faptului că el s-a ,evaporat în urma soluţiilor oferite şi însuşite de ambele părţi.

Fără  garanţia confidenţialităţii , încrederea nu poate exista .

Prin urmare , secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a mediatorului( art 2.5 Codul de etică şi conduită profesională).

El nu poate fi audiat ca martor în legătura cu date şi fapte de care a luat la cunoştinţă în cadrul procesului de mediere decăt numai cu acordul prealabil şi scris al părţilor (art. 37 alin. 1 din Legea nr. 192/2006).

În consecinţă păstrarea secretului profesional este recunoscută ca fiind o îndatorire fundamentală a mediatorului, obligaţie care nu se stinge odată cu încheierea medierii, ci este permanentă (art. 32 din Legea nr. 192/2006).

Persoanele care asistă partea la mediere, vor fi atenţionate de mediator asupra obligativităţii respectării confidenţialităţi şi le va solicita acestora semnarea unui acord de confidenţialitate, în condiţiile art. 53 din Legea nr. 192/2006 .