Comunicat de presă. UNJR declanşează campania de promovare a medierii

Ministerul Justiţiei-Direcţia Afaceri Europene-Prezentare legea medierii

Medierea, ca modalitate alternativă de soluţionare  a conflictelor constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, constituind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005  2007.

În acest context, adoptarea Legii 192/2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, constituie una dintre etapele procesului de reducere a volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă de degrevare a acestora de numeroase cauze, urmârind să asigure, pe de o parte, o soluţionare satisfăcătoare a intereselor părţilor implicate în conflict, iar pe de altă parte, să contribuie la creşterea calităţii actului de justiţie.

Rezolvarea clasică a conflictului, prin aducerea litigiului în faţa instanţei de judecată şi promovarea conceptului de pierdere-căştig sau de învingător-învins, nu constituie întotdeauna cel mai adecvat răspuns, de natură să ofere un remediu pentru dificultăţile şi nevoile părţilor. Trebuie subliniat faptul că medierea pune accent pe interesele părţilor, nu pe aspectele juridice ale conflictului.

Ce oferă medierea , Alegerea medierii duce la posibilitatea identificării unei soluţii ce satisface interesele tuturor părţilor şi prezintă numeroase avantaje, în sensul că :

Părţile pot ajunge la soluţii care să răspundă nevoilor lor, participând nemijlocit şi având deplina putere de decizie asupra finalităţii demersului întreprins în cadrul medierii; Părţile pot negocia obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi, afectaţi sau interesaţi în conflict;

Se evită cheltuielile de judecată, respectiv taxele de timbru, onorariile experţilor, etc. Mai mult, dacă litigiul se rezolvă prin mediere, în cursul procesului civil, atunci instanţa va dispune restituirea taxelor de timbru plătite pentru investirea instanţei.

Se economiseşte timp şi se evită stresul generat de un litigiu derulat în faţa instanţei de judecată, întrucăt procesele durează un timp relativ îndelungat, raportat la soluţionarea conflictului cu ajutorul mediatorului;

Se evită expunerea publică a problemelor cu care se confruntă părţile, mai ales în situaţiile delicate generate de conflictele izvorând din relaţiile de familie.

Conceptul de mediere. Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor, pe cale amiabilă, părţile fiind asistate de o terţă persoană specializată în mediere, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine în soluţionarea conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii reciproc convenabile.

Cine sunt mediatorii? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt aleşi de către mediatori şi validaţi de Ministerul Justiţiei. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:

Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în de mediere;

Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;

Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.

Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.

Obiectul medierii.

Pot face obiectul medierii conflictele generate de: Relaţiile de familie, raporturi comerciale, Raporturi locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale, etc; încălcarea drepturilor persoanelor în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor; Săvărşirea unor infracţiuni, pentru care, potrivit legii, retragerea plăngerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Nu pot face obiectul medierii: Litigiile de muncă; Drepturile strict personale , cum ar fi cele privind statutul persoanei; Orice alte drepturi de care părţile , potrivit legii , nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Diferenţa dintre mediere şi alte forme de soluţionare a litigiilor.

Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului , arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii , mediatorul nu soluţionează litigiul , ci asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.

Diferenţa dintre mediere şi conciliere . în cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.

Procedura medierii.

Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi , în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.

Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât , înainte de a ajunge la instanţă , cât şi în cursul judecării cauzei.

Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului , fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă , arbitraj , etc.

Contractul de mediere . Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariul convenit cu părţile.

Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.

Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul să asiste părţile şi să le sprijine în demersul lor comun de soluţionare a conflictului , în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în mediere.

Drepturile părţilor. Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere , iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.

Părţile au dreptul, în cursul medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.

Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.

Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia , după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;

Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.

Părţile au dreptul să încheie o înţelegere , fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice .înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public , în vederea autentificării ori , după caz, încuviinţării instanţei de judecată , în condiţiile prevăzute de lege.

Medierea în cursul procesului civil. în cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii , soluţionarea acestuia prin mediere, poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei , acceptată de părţi.

La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii . În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere , instanţa la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărăre , luând act de tranzacţia părţilor şi va dispune la cererea părţilor, restituirea taxei de timbru.

Medierea în materie penală. Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre părţi , aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată , cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.

Persoanele interesate să soluţioneze conflictul prin mediere se pot adresa mediatorilor, în termen de o lună de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi, care va fi afişat la sediul instanţelor şi pe site-ul MJ

Concluzii. Legea medierii răspunde necesităţii soluţionării unor conflicte dintre părţi , în afara instanţelor de judecată, oferind un răspuns adecvat pentru problemele părţilor, care nu întotdeauna îşi găsesc un suport juridic corespunzător.