Avem nevoie de mediere!

Activitatea de înfăptuire a justiţiei, ca şi întreaga societate românească în ansamblul său, se găseste în plin proces de transformare, nu numai din punct de vedere structural şi funcţional, cât poate, într-o şi mai importantă măsură, din punct de vedere al valorilor, pe care cei ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, sunt chemaţi să le promoveze; respectarea drepturilor omului, promovarea principiilor şi practicilor democratice, educarea individului ca cetăţean conştient şi responsabil.

       Nu încercăm să negăm importanţa şi rolul sistemului judiciar în actuala formă şi apreciem demersurile legislative care s-au făcut, dar trebuie să recunoaştem însă că soluţiile de tip câştig- pierdere aferente actului juridic în esenţă, nu sunt în multe cazuri cele mai adecvate.

       Uneori soluţiile produc nemultumiri atât de grave încât, ele nu contribuie nici pe departe la soluţionarea unui conflict ci dimpotrivă, contribuie de cele mai multe ori, la escaladarea conflictelor dintre părţi şi nu la diminuarea acestora .

       Potenţialul agresiv şi violent ce caracterizează individual grupurile societăţii actuale, este imposibil de ignorat.

      O societate fără conflicte este prin definiţie utopică, de aceea actualmente trebuie să impunem  un alt mod de a se face ,,dreptate

      Coflictele sunt diverse şi omniprezente: civile, comerciale,  religioase, entice, ecologice, politice, militare , ele se manifestă între membrii familiei , între membrii unei comunităţii, între partenerii unei afaceri, între patronat şi angajaţi, etc .

      Conflictul poate fi considerat din punct de vedere comportamental, ca o formă de opoziţie, care este centrată pe adversari, adică bazată pe incompatibilitatea scopurilor, a intenţiilor, sau a valorilor părţilor oponente.

      Comportamentul uman  nu poate fi ,,cerut”, dar poate fi… modelat.

     Medierea este o manieră prin care, părţile aflate în conflict  se ascultă  atent şi responsabil una pe alta, vorbesc nestingherit despre problema lor,  pe care o conştientizează, o analizează, o simplifică şi în final o soluţionează.

      Câştigul pentru care părţile au cooperat,  este extrem de important pentru ele, însă el trece aproape neobservat pentru terţii neimplicaţi.

      Cu toate acestea , la nivel  emoţional, subtil, mai există un câştig.

     Acesta  duce în timp atât  la ,,metamorfozarea” justiţiabilului prezent în  instanţă, cât şi a oricărui  simplu cetăţean.

       Cu alte cuvinte, se produce atât o transformare  interioară  a celor direct implicaţi în procedura medierii,  cât şi o influenţare a mentalului colectiv, prin;  amplificarea  în rândul publicului larg a caracterul profund uman  al medierii , prin  propagarea puterii exemplului pozitiv oferit de  rezultatele reuşitelor medieri, prin multiplicarea  sentimentelor de multumire şi satisfactie pe care le trăiesc cei ce au refuzat să fie consideraţi… perdanţi,etc.

     Ne mai permitem acum, în  aceste vremuri schimbătoare şi nesigure să…. ignorăm  cu atât de multă uşurinţă aceste lucruri  benefice?

     Sau….. ne implicăm mai plenar în ,,molipsirea” societăţii, de superbele valori  umane pe care le pune în evidenţă medierea ? onestitatea, sinceritatea, demnitatea, cordialitatea, toleranţa, respectul , etc.

     Având ca ţintă mai ales demnitatea umană, urmărind respectul mutual, medierea este o formă de educaţie pentru viaţă, este o manifestare activă a înţelepciunii.

   ,, Încearcă să mişti lumea. Primul pas va fi să te mişti pe tine însuţi” .

                                                                                                         Platon.

  ,,Nu putem  să facem lucruri mari pa lumea aceasta. Nu putem face decât lucruri mici, dar cu multă dragoste”.

                                                                                                Maica Tereza