Articolele 67-70 din Legea nr. 192/2006 prevad dispozitii speciale privind medierea în aceasta ramura de drept si sunt aplicabile doar pentru infractiunile pentru atragerea răspunderii penale este conditionată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Codul de Procedură penală reglementeaza mai multe cauze ce  înlătură răspunderea penală , în art 131 alin 2 face referire la RETRAGEREA plângerii prealabile si art 132 alin 1 reglementează,    ÎMPĂCAREA părtilor ca modalitate de a inlatura această răspundere.

Infractiunile care fac posibilă împăcarea părtilor si implicit aplicarea procedurii medierii în domeniul penal sunt;

1. Infractiunea de lovire sau alte violente – faptă prevăzută si pedepsită de art 180 Cod Penal,
2. Infractiunea de vătămare corporală – art 181. C od penal .
3. Infractiunea de vătămare corporală din culpă ,  fapta prevăzută si pedepsită de art 184 alin 1  si 3,  Cod penal.
4. Infractiunea de violare de domiciliu – art .192 Cod penal.
5. Infractiunea de  amenintare – art. 193 Cod Penal.
6. Infractiunea de seductie – art .199 Cod penal.
7. Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă – faptă prevăzută si pedepsită de art 210.Cod penal.
8. Infractiunea de abuz de încredere – art 213 . Cod penal.
9. Infractiunea de distrugere – art 217. alin 1. Cod penal.
10. Infractiunea de tulburare de posesie – art . 220 . Cod penal.
11. Infractiunea de abandon de familie – art 305 . Cod penal.
12. Infractiunea de nerespectare a măsurilor privind încredintarea minorilor – art 307.Cod Penal.
13. Infractiunea de tulburare a folosintei locuintei- art 320 . Cod penal.

Imagine preluata de pe Blogspot

În schimb , în ce priveste latura civila , ( de regulă -prejudiciile patrimoniale) consecintă directă  a infractiunii , poate face obiectul unei medieri.

Părtile pot apela la mediere atît în faza de urmărire penală cât si în faza de cercetare judecătorească.

Indiferent de pozitia lor în cadrul unui proces penal nici una dintre părti nu va putea fi obligată să participle la o procedură de mediere , întrucât aceasta este eminamente facultativă si volitivă.

Cu ocazia medierii se va asigura dreptul fiecarei parti la asistenta juridica sau la un interpret ,  în cazurile în care se impune acest lucru.

De asemenea , în cazul minorilor ,  trebuiesc asigurate garantiile prevazute de legea penala pentru acestia.

Legea nr. 192/2006 detaliaza situatiile în care părtile pot apela la medire în cazul săvîrsirii infractiunilor precizate .

Astfel în situatia în care  partile îsi solutionează conflictul   prin procedura  medierii  înainte de începerea efectivă  a procesului penal în instantă, partea vatamata nu mai poate sesiza pentru aceeasi  infractiune , organele de cercetare penala sau instanta de judecata.

Este bine de stiut că atunci când procedura medierii este initiată chiar în termenul de introducere al plangerii prealabile la organele în drept , acest termen se suspendă pe durata desfasurarii medierii.

Termenul de introducere a plângerii prealabile , este de două luni din ziua în care persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul , dacă persoana vătămată este un minor sau un incapabil , termenul de două luni curge de la data când persoana îndreptătită a  stiut cine este autorul faptei , art 283 alin 1 si 2 Cod de procedură penală.

Daca partile aflate in conflict, reusesc să se împace , adică să-si satisfacă reciproc toate cerintele  si pretentiile , nu mai este necesara implicarea ulterioară a organelor de cercetare penala sau a instantei de judecata.

In cazul în care partile aflate în conflict nu sau împacat , partea vatamata poate introduce plangerea prealabila în termenul legal , termen care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere . Se socoteste în acest caz si termenul scurs înainte de suspendare.

Cea de a doua situatie este când partea vătămată si făptuitorul apelează la mediere dupa inceperea urmaririi penale sau a procesului în instanta de judecată.

In aceste cazuri cercetarea penală sau judecarea cauzei se suspenda de către judecător , în sedintă publică,  de la data prezentarii de catre parti a contractului de mediere.

Termenul de suspendare a solutionării unei cauze penale supuse medierii este de maxim 3 luni si este expres stipulat în Legea 192/2006.

Dacă părtile au ajuns la un acord , înainte de expirarea celor trei luni, aceasta suspendare încetează în momentul în care procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevazute de lege . Termenul de 3 luni este aplicabil pentru cazurile in care medierea nu este finalizata în acest termen.

În dosarele penale , mediatorul are obligatia sa comunice organului judiciar o copie a procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere.

Procesul penal se reia din oficiu după scurgerea celor trei luni de suspendare si în functie de modul de solutionare al conflictului de către părti , încheie sau continua cercetarea judecătorească cu administarea probatoriilor necesare pronuntării unei hotărâri legale , prin  care se solutionează  de către instantă atât latura penală cât si latura civilă a cauzei.

Medierea în dosarele penale prezinta aceleasi avantaje ca si medirea în cauzele civile. Pe lângă toate acele aspecte as mai sublinia faptul că prin retragerea plângerilor  sau prin împăcarea părtilor din conflictele penale , inculpatii nu mai sunt în pericol de a avea înregistrate în cazier faptele  penale puse in sarcina lor.

Acum după modificarea legii medierii prin Legea 370/2009 , organele jurisdictionale au sarcina  nu numai de a recomanda acesta metodă de solutionare ci si de a informa părtile despre avantajele acestei proceduri , indrumându-i efectiv si  nu doar formal către această procedură dându-le astfel posibilitatea de a încerca ele însele solutionarea conflictului .

mediator

Gabriela Ichim.  Centrul de Mediere Bacau   .               

Când nu reușim  să-l rezolvăm , îi putem da un răspuns   care să l orienteze într-o direcție constructivă.

Ajutăm partenerii să-și înțeleagă nevoile și să-și exprime sentimentele la un nivel mai adânc ,  ori facem durerea mai suportabilă sau , în fine , putem provoca escaladarea conflictului , pentru ca  oamenii să-l conștinetizeze sau să-i acorde prioritate în soluționare.

Ca și problemă  conflictul , indiferent de origine ,  nu este altceva decât un impediment  , o barieră în calea desfășurării line , fluente  și normale a lucrurilor.

Problema se definește ca fiind orice obstacol survenit în calea desfășurării normale a activității , fie ea intelectuală , motorie , afectivă sau de altă natură.

Obstacolele pot avea o cauză obiectivă ,  în care să nu fie neapărat împlicate persoane.

Atâta vreme cât conflictul poate fi privit ca o ,,problemă”  de o factură specială (psihosocială) , rezolvarea lui   poate fi considerată și ca o ,,rezolvare tipică de probleme ” .

S-au avansat multe definiții ale rezolvării conflictului .

Una dintre cele mai satisfăcătoare  a fost cea formulată de J.Burton (  definitie reluată şi comentată de Anca Stoica Constantin    în lucrarea sa   ,,Conflictul Interpersonal” ) .

Conform  acestuia :   ,,Rezolvarea conflictului înseamnă lichidarea lui prin metode analitice ,aceasta presupune accederea la RĂDĂCINA PROBLEMEI și obținerea unui rezultat , care este văzut de ambele părți , ca fiind o soluție permanentă a problemei lor” .

Autorul optează pentru termenul de  ,, lichidare” a conflictului ,  în locul celor relativi de ; rezolvare , încheiere , stingere , eliminare, pentru că ,  doar o EXAMINARE  riguroasă a problemei conflictului poate duce la lichidarea sa . Aceasta  este cheia succesului.

Condiția  accederii la RĂDĂCINILE PROBLEMEI ne previne asupra evitării confuziei conflictului MANIFEST cu cel REAL , subteran și în special , asupra identificării obligatorii  a  NEVOILOR  REALE .

Dar pentru a înţelege şi mai bine necesitatea descoperiri  nevoilor reale , să le definim şi să  le comparăm  …cu interesele şi poziţiile.

Nevoia este definită ştiinţific ca fiind …  aspiraţie naturală ( conştientă sau nu),  necesitate în  realizarea unor obiective de maximă importanţă , trebuinţă majoră ori absolută pentru un individ sau grup de persoane.

Interesul este definit  ca şi … obiectiv , pe care o parte doreşte să îl realizeze prin orice mijloace.

Poziţia este considerată ca fiind … ansamblu de cereri ale fiecărei părţi ( natura cererilor, ce anume îşi doresc şi mai ales , cum îşi doresc satisfacerea cererilor).

Există multiple teorii care sustin că nevoile reale ale unei persoane se află la baza nevoilor generale , intereselor , poziţiilor , fiind elemente  de ale căror satisfacere depinde  însăşi existenţa şi calitatea individului.

Care sunt de fapt aceste nevoi de bază ale unei fiinţe ? . După Abraham Maslow nevoile sunt structurate sub forma unei piramide , având ca suport sau bază , nevoile fiziologice.

Apoi  în ordinea importanţei lor pentru fiinţa umană urmează:

2 .   nevoile de siguranţă sau securitate,

3.  nevoi sociale , apartenenţă, acceptare ,

4.  nevoi de stimă , respect , statut,

5  .  nevoi de autorealizare.

Dacă nevoia exprimă cauza fundamentală a conflictului şi este cauza reală  a acestuia , ceea ce formulează individul , ca problemă în conflict , ceea ce vrea el, este poziţia afişată sau declarată ori cum am văzut mai sus , interesul . Or interesul sau poziţia declarată  NU REFLECTĂ  întotdeauna  fidel … nevoia reală.  Aceasta se poate datora actului deliberat al persoanei de a-şi masca adevăratele nevoi , fie imposibilităţii acesteia de a şi le recunoaşte ( datorită vârstei , capacităţii analitice , stărilor emoţionale sau altor situaţii conjuncturale).

Rezultatul ( acord sau înțelegere) neaccepat de ambele părți , nu garanteză permanența soluției ; o rezolvare prin forță de tip câștig de cauză , sau chiar un compromis , în care fiecare obține o parte din ceea ce a revendicat , dar nici unul totul , constituie o încheiere provizorie a conflictului , fiecare dintre părți fiind gata să îl reactiveze când i se oferă șansa  .

De aceea rezultatul unui conflict corect rezolvat ,  ESTE   CEL    LICHIDAT şi el trebuie să fie acceptat de ambele părţi  ca soluţie definitivă , permanentă a problemei ” .

Am redat aceste explicatii știintifice din lucrarea  ,, Conflictul interpersonal”  pentru a accentua mai bine diferența dintre conflictul manifest,( cel pe are îl evidențiază de regulă  părțile  în acțiunile de chemare în judecată) și conflictul real.

CONFLICTUL REAL  de regulă rămâne ascuns specialiștilor din domeniul juridic; procurorilor, judecătorilor, avocaților , etc, pentru că în virtutea atribuțiilor profesionale ,  fie nu pot,  fie nu  vor  să afle mai multe despre părți  sau ,   nu văd  imediat legătura  dintre  informaţiile  furnizate de către client sau justiţiabil , cu  chestiunea juridică  pusă în discuţie , fie  dimpotrivă  , părțile însele  ,,obstrucționează ”  din diverse motive , aprofundarea  cercetării conflictului  de către specialistul la care a apelat.

Ceea ce se rezolvă astăzi în instanțe  prin intermediul TRANZACTIILOR este conflictul MANIFEST și NU …..   conflictul REAL.

Medierea este  structura , mijlocul , cadrul  legal  oferit  de legiuitor ,   în are părțile prin negociere , ( așa cum spunea J.Burton)  îşi  ,, LICHIDEAZĂ ” concret   și complet conflictul REAL .

De ce?   pentru că   tehnicile utilizate de mediator descoperă partea ascunsă a conflictului și dă șansa părților să-i înțeleagă cauzele .

Numai identificând , analizând aceste cauze și  refectând paşnic asupra lor , părțile pot găsi definitiv ,, SOLUŢIA  –REMEDIU “ pe care să o materializeze apoi într-un  ACORD de MEDIERE .

Rămâne de văzut pe viitor  în  practică , ce anume vom înțelege să rezolvăm alături de justițiabili ; conflictul real în totalitatea sa , sau o  doar o ,,felie” din conținutul acestuia ?

Avocat  . Mediator

Gabriela Ichim.  Bacau

Bacău

Și despre Napoleon se spune că ar fi detestat pe avocati . Totuși el a înființat Ordinul avocaților , dându-și seama de utilitatea sa.

Se spune de asemenea ,  că el considera Ordinul avocaților ca unul dintre mijloacele cele mai propice de a menţine ordinea , de a favoriza dorința de împăcare a părților și de a asigura funcționarea justiției.

Avocatul / juristul , este specialistul în domeniul juridic , așa cum doctorul , este specialistul în domeniul medical.

Toate persoanele au impresia că se pricep la medicina și încearcă diverse remedii care uneori dau rezultate , mai ales atunci când sunt ajutate de puterea de refacere și regenerare a organismului.

În domeniul juridic , deși nu este acceptată afirmatia de genul ,, nu am știut  de această lege sau interdicție”   pentru că nimănui nu îi este permis a invoca necunoașterea legii , în realitate , lucrurile stau cu totul altfel.

Putem avea o reprezentare a  ceea ce este corect și incorect , just sau injust ,  dar un simplu cetătean ,   nu are vaste cunoștinte de drept , așa cum teoretic se presupune .

Așa că și în acest domeniu , ca și în multe altele , apreciem că se impune pentru siguranța noastră , pentru satisfacerea drepturilor noastre în modul cel mai optim posibil , apelarea la specialiștii în domeniu , care sa ne ajute să ne completăm sumarele cunostințe , cu informații mai profunde și de detaliu.

MEDIEREA nu exclude prezența la mediere a unui avocat , dar nici nu este obligatorie.

Prezentarea părţii la mediere însoţită de avocat , este extrem de recomandată , pentru ca aceasta să poată primii la timp de la un specialist , toate informațiie necesare pentru a răspunde în timp util și în deplină cunoștință de cauză , tuturor oportunităților și ofertelor de soluţionare a diferendului , lansate de partea adversă , în timpul ședințelor de mediere .

Asistarea avocatului la mediere este recomandată și de lege , cu atât mai mult cu cât mediatorul , nu poate acorda consultații juridice ample părților , (aceste aspecte rezultând din conținutul , interpretarea și coroborarea ; art. 4 alin 2 , art. 30  alin. 2,  art 52 și art 55 din Legea 192/2006)

Prezenţa avocatului la mediere  impune respectarea de către acesta a dispoziţiilor art 53 din lege , în sensul că susţinerile făcute de părți , sau de alţi avocaţi prezenţi la mediere , pe tot parcursul şedintelor de mediere , nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei procedurii judiciare sau arbitrare , cu excepţia situației în care părțile convin altfel.

Mediatorul va atrage atenţia persoanelor participante la mediere , asupra obligaţiei de păstrare a confidențialității și le va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate.

Sperăm ca părțile să înțeleagă rolul avocatului / juristului în procedura medierii , şi  să nu îi minimalizeze contribuţia . Chiar dacă  parţile  vor fi cele care vor stabili la final soluţia definitivă ,  nici o clipă să nu uite că  specialistul va acţiona permanent în interesul lor.

În funcţie de fiecare situaţie în parte , avocatul / juristul îsi va demonstra utilitatea . Îşi va pune la adăpost clientul de orice pericole s-ar putea  ivi , pentru că este persoana abilitată să descopere aceste lucruri .

În plus ,  sub aspect subiectiv ,  va  putea oferii sfaturi  obiective şi concrete clientului său ,  întrucât el este mai  …. detaşat   de conflictul   în care,    din punct de vedere emoţional , s-a implicat excesiv de mult partea   ce o asistată .

                                                          ÎNDEMN   PENTRU  CEI   AFLAȚI  ÎN    DIFICULTATE

                                                                              APELAȚI   LA   SPECIALIȘTI !

N u neglijați să vă consultați cu un specialist , atunci când vă aflați în litigiu . Nu uitați de factorul timp , care de cele mai multe ori, curge în defavoarea dumneavoastră . Când vă veți hotărâ să solicitați sprijinul unui avocat sau jurist    , s-ar  putea să le fie foate dificil , dacă nu chiar imposibil să vă mai ajute.

Apreciați buna credință și interesul acordat de specialist , pentru soluționarea cât mai favorabilă , grabnică  și eficientă  a  problemei  care vă afectează viața.

Manifestați loialitate față de specialistul care v-a ghidat  , către cele mai avantajoase modalități de rezolvare a conflictului în care sunteți angrenat .

Păstrați și consolidați pe viitor relația cu specialistul , mai ales atunci când sunteți nevoit să vă soluționati  , până la urmă  conflictul , pe calea   instanțelor de judecată.

„ O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă , alta se scurge . Dar cea mai urâtă pierdere este cea datorată neglijenței.  Si dacă vei voi,  să bagi de seamă că , cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie , o mare  parte nefăcând nimic , întrega viață făcând altceva”.

                                                                                                                                                      SENECA

„ Oamenii normali învață din  propriile greșeli. Oamenii  deștepți învață din greșelile altora” .

                                                                                                                                       JEROME .K. JEROME  

mediator

Gabriela Ichim  Bacău

1. Beneficii  de natura obiectivă .

Ca urmare a  faptului că  avocatul îi acordă  consultații și  asistă  partea  la mediere , are dreptul la un onorariu.

Cuantumul acestuia este la latitudinea sa , și depinde de o serie de factori obiectivi  și subiectivi precum ; natura cauzei , dificultatea acesteia , timpul alocat pentru asistarea părții până la întocmirea acordului de mediere , dificultatea litigiului , rezultatele obținute , restituirea taxei de timbru ,etc.

2.Beneficii de ordin subiectiv.

 În situația în care clientul sfătuit și asistat de avocat , a reușit să încheie în timp record , o înțelegere  avantajoasă pentru el ,  acesta va  fi recunoscător specialistului pentru sprijinul și contribuția sa .

Prin  prezența  la mediere , avocatul i-a demonstrat clientului că este serios implicat în cauza  lui  și nu numai atât , că îl interesează și alte aspecte   din viața  sa , ceea ce va determina pe viitor o colaborare sigură între cei doi și  nu una condiționată  de rezultatul pozitiv sau negativ al procesului  din instanță.

Grija avocatului pentru interesele de ansamblu ale clientului  său ,  deschide calea promovării  ,,avocatului  de  familie” practică  foarte cunoscută  și aplicată peste hotare.

Prestigiul avocaților și al consilierilor  juridici , ce se prezintă în instanțe cu acorduri de mediere   , crește atât față de instanță de judecată cât și față de public.

Mediatorul  este persoana care controlează procedura medierii   și păstrează contactul cu părtile , doar atâta timp cât se desfășoară sedințele de  mediere . După încheierea acordului final , acesta își încetează atribuțiile și  intră într-un ,,con de umbră”   pe când avocatul , este cel  ce va cultiva mai departe  relația cu partea asistată și va  culege timp îndelungat … roadele.

3.Realizari din punct de vedere profesional.

Avocatul și clientul său nu numai că au economisit  timp  și bani apelând la procedura medierii , dar au înlăturat și  riscul de a pierde procesul sau de a menține o stare de incertitudine cu privire  la o soluție finală favorabilă.

Avocatul are satisfacția de a-și fi îndeplinit  cu profesionalism și maximă eficiență , misiunea de a ,,gestiona”  problema clientului său .

Avocatul este cel care a analizat cu clientul  său , strategiile  de negociere  pe care să le utilizeze partea în procedura medierii cu  partea adversă.

Avocatul este specialistul care l-a prevenit pe clientul său de  pericolele și riscurile noi , care au apărut  în momentul schimbului de informații dintre părți , și l-a sfătuit , cum să le evite sau să le diminueze efectele.

Avocatul este specialistul care și-a ajutat  clientul să-și formuleze  juridic opțiunile pe care a înțeles să le  lanseze pentru satisfacerea nevoilor sale.

Avocatul este specialistul care prin  simpla sa prezență a asigurat clientului său garanția  respectării cadrului legal al acordului.

Avocatul va continua să-și asiste sau reprezinte în instanță clientul, în situația în care medierea a eșuat.

De astă dată,  va avea o cu totul altă imagine asupra realității conflictului , datorită pozițiilor adoptate de părții în timpul medierii . Va putea face o estimare corectă a situațiilor ambelor părți și își va putea avertiza clientul cu privire la pericolele ce pot să apară.

4. Oportunitati pentru noi colaborări .

Partea care a participat  SINGURĂ  la o mediere ce eventual  a eșuat , va apela cu siguranță la serviciile unui specialist ,  pentru că  a devenit conștientă de fermitatea opoziției părții adverse  cu care se află în litigiu.

Nevoită fiind de împrejurări , partea va dori să  contacteze un avocat  care să o ghideze pe parcursul procesului ce  apare acum ca unică  alternativă de soluționare a problemei sale.

„ E destul să vrei hotărât  un lucru, pentru ca o evoluție să se petreacă”.

                                                                                                                                                                                           T. Arghezi.

mediator.

Gabriela  Ichim  .  Bacău

Așa zisa rezolvare se sprijină pe abilitățile intelectuale și de comunicare verbală , precum și pe aservitate , ceea ce îl pune în inferioritate de șansă pe individul confuz , nonasertiv și rușinos.

2. Diferențele de cunoștințe , mai ales în problemele de specialitate sau de înaltă tehnicitate, poate dezavantaja una dintre părți.

 3. Rezolvarea depinde de bunăvoința , comunicarea și cooperarea tuturor  părților, care de multe ori nu manifestă aceste comportamente colaborative și astfel sabotează rezolvarea conflictului .

4. Procesul de cooperare poate fi oricând întrerupt sau tărăgănat în absența unui control din partea unei părți  independente.

5 .  Soluția , o dată formulată, nu poate fi impusă , ceea ce poate duce la inutilitatea procesului și la reinstalarea conflictului.

MEDIATORUL  este cel care controlează procedura medierii  .  Prin tehnicile sale oferă părților  suportul  de care acestea au nevoie , pentru a „controla”  la rândul lor problema .

Părțile care se simt vulnerabile sau care sunt conștiente de  diferențele evidente  de poziții , sunt sprijinite de procedura medierii pentru că acolo se pune accent pe  echilibru și cooperare reciproc avantajoasă , pe șanse reale și egale  de  CÂȘTIG  .

” Libertatea nu constă în  faptul  că oamenii pot face tot ce doresc , ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”.

                                                                                                                                                                                                        ROUSSEAU

Am îmbrătisat această profesie pentru că o iubim sau pentru că iubim ceea ce ne-ar putea oferi ea ?

• Unii cred cu tărie în efectele armonizatoare ale medierii la nivel social ,  prin schimbarea mecanismului de gestionare a conflictului ,
• Altii apreciază  că este o  modalitate de afirmare si de exprimare a valorilor individuale ,  pe care le promovează constant  în mediul lor de viată.
• Pentru altii mediarea este o simplă profesie , ce îi poate scoate din anonimat.
• Unii consideră că medierea este  o nouă oportunitate financiară.
• Unii  privesc medierea ca pe o simplă  ,,tehnică juridică”, cu rol de  descongestionare a completelor de judecată de vastitatea cauzelor ce le împovărează.
• Altii apreciază medierea  pentru noutatea mesajului ,  al principiilor   pe care se bazează.
• Altii consideră că medierea ,,activează” resursele interioare ale sensibilitătii  umane, extrem de valoroase  si  necesare pentru evolutia noastră , etc.

Trebuie să stim că vocatia nu este numai atractie , sau un impuls irezistibil  către o anumită profesie , este si o convingere ….. că altceva nu ai putea face !

După opinia psihologilor , vocatia  mai presupune  si o serie  de aptitudini pentru a realiza  o anumită profesie.

Ei ne învată că vocatia este în definitiv , expresia superioară a individualitătii , a personalitătii prin urmare , ceea ce poate să dorească individul în cel mai egoist individualism , este să se realizeze ca personalitate , cu specificul profesional propriu.

Nu ar fi rău să ne autoanalizăm si să vedem dacă avem acele calităti, aptitudini  indispensabile profesiei de mediator. Este binecunoscută tendinta oamenilor de a vedea numai ceea ce îsi doresc , s-ar putea ca si în cazul profesiei de mediator să credem că avem acele aptitudini , dar în realitate acestea să fie ,,diluate” adică să nu aibă acea intensitate care o impune  practica , la un nivel atât de optim , încât să obtinem rezultate excelente.

De ce trebuie să  fim mai întâi sinceri cu noi ? pentru că în momentul exercitării profesiei propriu zis , între altele, trebuie să punem în evidentă si „buchetul” de daruri  cu care fiecare fiintă este înzestrată  , iar pentru a face acest lucru , noi trebuie să avem  exercitiul , dexteritatea de a le identifica .

Doar  astfel , vom  putea ajuta părtile  în momentul abordării conflictelor din viata lor, să-si pună în  valoare în mod constructiv resursele .

Ce calităti trebuie să aibă un bun mediator?  În primul rând  să fie un om echilibrat , calm , optimist , realist , modest , sincer, răbdător , sensibil , integru , onest , creativ, flexibil , întelegător,  sa aiba simt al umorului , sa fie corect , impartial , intuitiv,  fără prejudecăti.

Dar  ce aptitudini   ar  fi recomandate pentru  un bun mediator ? Unanim recunoscută este  cerinta  de a fi un bun ascultător activ, o persoană comunicativă ,  un fin observator .

Mediatorul trebuie să aibă putere de analiză si evaluare ,  să fie atent la detalii , să aibă capacitate de sinteză ,  putere de a empatiza ,  putere de convingere , să fie concis ,  să îsi asume responsabilitatea , să aibă abilităti de cooperare  si lucru în echipă , să fie bun cunoscător al comportamentului uman , să fie  un om întelept , meditativ,  împăciuitor.

De-a lungul timpului s-ar putea ca unii dintre mediatori  să-si descopere talentul înnăscut  de a media un conflict , pe când altii , vor dobândii talentul doar prin cultivarea permanentă a însusirilor dobândite prin ,,efort tehnic” constient.

Indiferent dacă  avem sau nu plenar toate aceste calităti si aptitudini în mod nativ , important este să fim constienti  de necesitatea  dezvoltării  lor prin diverse modalitati  în fiinta noastră .

Dacă  în timp , vom constata că este prea greu pentru noi să manifestăm toate aceste calităti , sau dacă vom  aprecia că cerintele vor fi peste puterile noastre , să nu ne demoralizăm , ci să ne felicităm pentru curajul demonstrat la acest  început de drum , si apoi  să ne orientăm către o profesie care ne solicită doar zestrea noastră nativă, pentru că doar aceasta ne poate aduce împlinire sufletească deplină.

,, În fata unui om care nu sovăie când îsi urmăreste telul , soarta se predă”

Lermontov

mediator

Gabriela  Ichim

Imi permit sa adresez o rugaminte fierbinte tuturor celor ce au inteles  avantajele  si eficienta medierii si doresc sa-si gestioneze  cu succes   propriile situatii ,,neplacute,, din viata, sa se alature  eforturilor  noastre de a  promova ………medierea.

Care sunt avantajele medierii?

• EVIDENŢIAZĂ deplina libertate a părţilor în exprimarea cerinţelor.
• EVIDENŢIAZĂ, descoperă şi satisface adevăratele nevoi ale părţilor.
• EVIDENTIAZA conflictul real  din umbra conflictului juridic aparent.
• EVITĂ timpul îndelungat de rezolvare a conflictului  .
• EVITĂ starea de incertitudine cu privire la soluţie .
• EVITĂ blocarea unor obiective şi scopuri  personale .
• EVITĂ piedicile procesuale.
• EVITĂ costurile ridicate.
• EVITĂ stresul psihic prelungit .
• EVITĂ escaladarea conflictului .
• EVITĂ pierderea unor oportunităţi.
• EVITĂ publicitatea.
• EVITĂ rigida  procedura judiciară clasică,
• EVALUEAZĂ stadiul relaţiei şi pregăteşte terenul pentru o nouă colaborare.
• EXPLOATEAZĂ şi fructifică puterea de decizie a părţilor.

ELIMINA PIERDERILE ,creeaza sanse egale si reale de CASTIG.

Cum puteti promova mediarea?

SIMPLU

1. Comunicand tuturor celor din apropierea noastra despre existenta si avantajele acestei metode alternative de solutionare.
2. Incurajand permanent  partile aflate in litigiu, prieteni , rude, colegi, etc , sa apeleze la aceasta alternatia de solutioanare a conflictului  indiferent de stadiul litigiului.
3. Incercand  pentru  rezolvarea propriior  probleme , procedura medierii.
4. Raspandind rezultatele medierilor reusite catre publicul larg si catre specialistii din domediul juridic.
5. Schimband  informatii cu alte persoane prin toate mijloacele posibile si metodele premise  de lege,despre avantajele procedurii medierii.

Medierea ne va satisface absolut pe toti (financiar , emotional, profesional , relational, etc) , daruindu-ne ce ne multumeste cel mai mult  numai daca, noi ii oferim  mai intai;  incredere, sustinere,  rabdare, daruire, etc   si nu ,,cersim” imediat rezultate sau ,,privilegii” nemeritate.

Pentru ca nu EXISTA o zi anume, ,, decretata” special de divinitate pentru declansarea functionarii medierii la modul superlativ, nu  ne ramane decat sa facem front comun cu totii( mediatori, avocati, juristi,  magistrati, organe de cercetare penala, justitiabili, etc) si sa punem alaturi , zi de zi , eforturile noastre conjugate , in slujba  promovarii  unei idei valoroase , precum  este cea a solutionarii conflictelor prin procedura medierii.

,, In orice decizie sau in orice actiune , binele reprezinta scopul,

pentru ca in vederea lui se fac toate celelalte ,,

Aristotel.