1.   În situația rezolvării conflictelor fără intervenția unor terțe persoane profesioniste , anumite aspecte obiective și  subiective  ce creează majore DEZECHILIBRE  între părți ,  nu pot fi înlăturate de către  cei aflați  în conflict .  Dimpotrivă  , ce puțin una dintre părți ,  s-ar putea să speculeze ori să  profite de poziția de forță pe care simte că o are față de partenerul  său. 

Așa zisa rezolvare se sprijină pe abilitățile intelectuale și de comunicare verbală , precum și pe aservitate , ceea ce îl pune în inferioritate de șansă pe individul confuz , nonasertiv și rușinos.

2. Diferențele de cunoștințe , mai ales în problemele de specialitate sau de înaltă tehnicitate, poate dezavantaja una dintre părți.

 3. Rezolvarea depinde de bunăvoința , comunicarea și cooperarea tuturor  părților, care de multe ori nu manifestă aceste comportamente colaborative și astfel sabotează rezolvarea conflictului .

4. Procesul de cooperare poate fi oricând întrerupt sau tărăgănat în absența unui control din partea unei părți  independente.

5 .  Soluția , o dată formulată, nu poate fi impusă , ceea ce poate duce la inutilitatea procesului și la reinstalarea conflictului.

MEDIATORUL  este cel care controlează procedura medierii  .  Prin tehnicile sale oferă părților  suportul  de care acestea au nevoie , pentru a „controla”  la rândul lor problema .

Părțile care se simt vulnerabile sau care sunt conștiente de  diferențele evidente  de poziții , sunt sprijinite de procedura medierii pentru că acolo se pune accent pe  echilibru și cooperare reciproc avantajoasă , pe șanse reale și egale  de  CÂȘTIG  .

” Libertatea nu constă în  faptul  că oamenii pot face tot ce doresc , ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”.

                                                                                                                                                                                                        ROUSSEAU