Lezarea stimei de sine

Blond women in business clothing with hand up signaling STOP

Stima de sine este o component afectivă a imaginii de sine. Dar în vreme ce imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre el însuşi , despre trăsăturile de caracter şi corpul său , stima de sine exprimă sentimentele noastre faţă de noi înşine .

Se consideră că stima de sine este la baza celor mai multe conflicte , deşi nu întotdeauna explicit.

Poate oricând declanşa un conflict;

1. Contestarea , minimalizarea de către o altă persoană a succeselor, realizărilor majore sau critica sistematică ori doar accidentală a modului în care un individ a îndeplinit o activitate sau a rezultatului acesteia.

Efectul este negativ, când aprecierea este făcută de o persoană preţuită de cel evaluat, pe linia relaţiilor afective sau al competenţelor în domeniul de activitate.

Persoanele cu stima de sine ridicată se va apăra şi va aduce argumente în care demonstrează corectitudinea , calitatea , eficienţa actului său,( dar să nu uităm, că nu întotdeauna percepţiile personale sunt şi cele reale).

Persoana cu stima de sine scăzută va accepta critica cu uşurinţă , întrucăt şi confirmă stima scăzută de sine . Ea şi atribuie defecte de personalitate , incompetenţă , lene , prostie.

2. Propunerea/asumarea unor sarcini cu standarde inaccesibile care depăşesc vizibil capacitatea persoanei ducând sigur la eşec. Nivelul de aspiraţie mult prea înalt faţă de capacităţile persoanei şi condiţiile externe , duc la descurajarea şi pierderea încrederii de sine .

3. Constrăngerea sau persuadarea unei persoane să acţioneze contrar conştiinţei sale este un alt motiv al lezării stimei de sine .

Coerciţiile exterioare , Supraeul odată interiorizate , acceptate , adoptate , devin propria instanţă morală , forul intim care veghează , să ne comportăm corect . Un om care acţionează în acord cu conştiinţa sa se preţuieste şi este echilibrat afectiv , orice încercare a propriei conştiinţe , orice ignorare a vocii interioare , determină nu doar indispoziţie psihică ci mai ales lezează stima de sine.

Omul se dispreţuieşte pentru slăbiciunea de a fi cedat şi devine ostil celui care l-a constrăns ori influeţat în această direcţie.