Magistratul

În lumina art 6 din legea 370/2009 ,,Organele judiciare şi arbitrale , precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii si le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

De ce? pentru că medierea este o activitate de interes public, ( aşa cum precizeaza art 4 din Legea 192/2006)activitate ce serveşte la înfăptuirea justiţiei într-un mod aparte.

Cu toate acestea instanţele manifestă încă o ,,timiditate”în a recomanda medierea în timpul şedinţelor de judecată , deşi este binecunoscut faptul că sunt ÎMPOVĂRATE de dosare , iar timpul , resursele materiale şi financiare sunt limitate .

Codul de procedură civilă încă înainte de apariţia Legii medierii prevedea în art 129 alin 2 ca judecătorul să stăruiască ,, În toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei” ceea ce însemna că nu numai o dată , ci pe tot parcursul procesului acesta avea îndatorirea de a atrage atentia părţilor, că ar fi recomandat să -şi rezolve litigiul pe cale amiabilă.

Termenul de a stărui , impune o insistenţă din partea magistratului pentru orientarea părţilor spre o metodă amiabilă.

În practică s-a constatat că instanţele de judecată nu s-au opus când părţile au manifestat deschidere către o întelegere , dar ele însele , nu au dat fortă” ,acestor dispoziţii , care ar fi dus în timp la naşterea unei obişnuinţe a justiţiabililor de a privi şi gestiona …… altfel conflictul.

Legea medierii precum şi Directivele , Recomandările UE , servesc aceleiaşi cauze şi se completează armonios , în sensul educării cetăţenilor , justiţiabililor către noi alternative de soluţionare a conflictelor.

Apariţia unei legi si nevalorificarea ei de către însuşi sistemul pe care şi-a propus să îl ajute , nu face decât să alimenteze neîncrederea populaţiei în scopul şi rolul justiţiei în societate.

A nu se întelege că magistratul trebuie să-şi epuizeze timpul alocat şedinţei de judecată pentru ,, convingerea” justiţiabillor de a apela la mediere.

El ştie din start dacă problema ce face obiectul judecăţii , se pretează sau nu pentru procedura medierii , simte de asemenea şi dacă părţile manifestă ,,încrăncenare” şi nu vor să încerce altă modalitate , decăt cea a procesului în instanţă .

El este cel ce intuieşte interesul ascuns sau deopotrivă nevoia reală şi obiectivă a fiecarei părţi, precum şi jocul pe care acestea vor să îl provoace pentru a-şi satisface cu orice pret dorinţa.

Vorbim aici despre litigiile care pot face obiectul unei medieri faţă de care magistratul trebuie să manifeste un rol activ, în sensul de a recomanda această metodă justiţiabililor din faţa sa, şi de a-i informa despre avantajele acestei metode.

Poate că există lacune şi în Legea medierii , aşa cum s-a întămplat cu mai toate reglementările speciale , dar acest fapt trebuie să recunoaştem , că nu le-a făcut inoperabile ci dimpotrivă, datorită practicii ele au devenit perfectibile.

Acum ……..este nevoie ca autoritatea judecătorească să înteleagă , că numai atitudinea ei plenară deschisă către mediere , va atrage încrederea cetăţenilor în sistemul juridic.

Acum ………cetăţenii trebuie să asimileze acţiunea de îndrumare a magistraţilor spre mediere , cu noţiunea de protecţie, pe care în sfărşit, controversatul şi costisitorul sistem o manifestă faţă de ei.

Acum…….cetaţenii trebuie să perceapă că instanţele pun mare accent şi dau întăietate ,dreptului lor de a decide asupra propriilor probleme.

Acum ……trebuie stimulaţi să uzeze de dreptul lor de a alege şi de soluţionare mai puţin traumatizante.

Acum …….trebuie ajutaţi să înteleagă cât de importantă este salvarea relaţiei dintre ei şi cât de nefastă poate fi intervenţia (chiar şi ,, pasageră” ) instanţei .

Acum….justiţiabili încă nu ştiu de această alternativă şi de aceea nu profită de ea, dar magistraţii pot culege imediat ,,roadele” acestei proceduri legale ,întrucât ei sunt metaforic vorbind…… ,,stăpănii” livezii în care au cultivat cu devotament arborii fructiferi.

Acum …. nu rămăne decât să se lanseze , să se adreseze cu convingere de către magistraţi, formule de încurajare” către justiţiabilii prezenţi în sala de judecată , formule prin care , să şi îndrume către procedura medierii.

Cu trecerea timpului , cetaţenii vor fi cei care vor prelua iniţiativa şi vor solicita instanţelor de judecataă suspendarea cauzei lor , în vederea încercării procedurii medierii.

Această proceduraă este eficientă nu numai pentru simplii justiţiabili împovaraţi de necazuri , această procedură funcţionează în beneficiul TUTUROR CELOR IMPLICAŢI ÎN ACTUL DE JUSTIŢIE.

mediator

Gabriela Ichim . Bacau