Acest principiu îşi regăseşte foarte clar esenţa în definirea medierii ca ,,activitate de interes public”(art .4 ,alin.1 din Legea medierii)
Categoria justitiabililor care pot accede la mediere este extrem de variată , de aceea legea medierii promovează în art art 3. egalitatea părţilor, explicitând astfel mai pe larg faptul că medierea se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele , fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Mediatorul nu va refuza activitatea de mediere şi nu o va exercita la standarde inferioare din motive discriminatorii ce ţin de rasă , culoare , naţionalitate, art 2.2 ( Codul de etică şi deontologie profesională)ci va manifesta aceiaşi bună credinţă şi corectitudine faţă de oricare cetăţean sau justiţiabil care va înţelege să apeleze la mediere pentru soluţionarea unui litigiu.
Mediatorii trebuie să depună toate diligenţele necesare în vederea prestării unui serviciu de calitate în condiţii de siguranţă, respect reciproc, egalitate de şanse, respectarea diversităţii , corectitudine profesională şi procedurală,(art 2.10 din Codul de etică şi deontologie profesională ).