Independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului

În cadrul procedurii de mediere, mediatorul trebuie să conducă sedinţele în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi, (art 30 alin 2, Legea 192/2006) .

Indiferent de condiţia lor materială şi de statulul social , părţile au drepturi egale , nici una dintre ele neputând  fi  tratată în mod diferenţiat faţă de cealaltă .

Mediatorul trebuie să aibă grijă ca atât în faza prealabilă semnării contractului de mediere , cât şi pe tot parcursul sedinţelor de mediere ,să rămână şi să manifeste neutralitate faţă de dispută şi de părţi şi să conducă întreaga procedură într-un mod imparţial

Este necesar ca mediatorul să se bucure de  o deplină independenţă faţă de entitatile, care ar putea avea interese în cauzele în care are loc medierea.

Aceasta independenta a mediatorului  , trebuie sa fie de natură a-i garanta imparţialitatea şi neutralitatea  şi echidistanţa faţă de cauză, de rezultatele acesteia şi de părtile implicate în conflict , art 2.3 din Codul de Etică si Deontologie profesională).

Mediatorul nu va oferi părţilor consultantă legală sau de specialitate , în schimb poate sfătui părţile să obţină din alte surse serviciile de asistenţă juridică independentă sau de specialitate. Mediatorii vor acorda asistenţă numai în cazul în care au calificarea necesară pentru a răspunde în mod rezonabil orizontului de aşteptare al părţilor angajate în mediere(art 2.1.4. şi 2.1.5. din Codul de Etică şi Deontologie profesională a mediatorilor).

Mediatorul trebuie să evite orice situaţie de natură să îi limiteze independenţa şi să respecte normele de etică profesională.

Dacă la începutul procesului de mediere, sau pe parcursul desfăşurării ei  mediatorul află  despre vreo imprejurare care l-ar putea impiedica să fie neutru şi impartial,  el este obligat sa refuze preluarea cazului de mediere (art. 31 din Legea nr. 192/2006).

Dacă în orice moment din timpul procesului de mediere, mediatorul îşi pierde aceste atribute, el este obligat sa aducă acest fapt la cunostinţa părţilor şi dacă este cazul să anunţe entitatea care a deferit cauza ,( art 2.3 alin 3 din Codul de Etică  şi Deontologie profesională  a mediatorilor ).

La fel şi în Legea medierii , art 54 alin.1  face trimitere la obligaţia mediatorului de a încunostiinţa părţile despre apariţia unei situaţii de natură să afecteze  scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorlului. În această împrejurare delicată părţile sunt cele care vor decide asupra menţineri sau denunţării contractului de mediere.

Mediatorul va ţine neapărat cont de poziţia părţilor referitor la incidentul ivit şi după caz , urmează  să se abţină şi să închidă procedura medierii( art 54 alin.2).

Atunci când prin mediere se vor rezolva probleme de familie , independenţa şi independenţa mediatorului , nu pot fi argumente pentru a ignora sau neglija interesul superior al minorului( art .2.3 alin.4 din Codul de  Etică şi Deontologie  profesională a mediatorului ).

mediator

Gabriela Ichim