Confidenţialitatea
Pe calea medierii conflictul dintre două persoane este tratat din punct de vedere uman în toată profunzimea sa .
Faptul că părţile sunt pentru prima dată puse faţă în fată pentru a descoperii împreună rădăcinile conflictului ,a determinat legiuitorul să acorde o mai mare importanţă vieţii private a participantilor, instituind obligatia de confidentialitate atât pentru părţi cât şi pentru mediator.
Însăşi definiţia medierii subliniază faptul că medierea ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor se va desfăşura în condiţii de neutralitate , imparţialitate şi confidenţialitate (art.1 din Legea 192/2006).
Mai înainte de orice început mediatorul trebuie să se sigure că medierea ce urmează să se desfăşoare se va realiza cu respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor ( art 29 alin.2 din Legea medierii).
Prin însăşi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul „secretelor” parţilor implicate în procedura medierii, ,,este destinatarul” comunicărilor de natură confidenţială.
Nici o altă metodă alternativă de soluţionare amiabilă a conflictelor nu oferă această posibilitate. Pentru partea care se confesează la o şedintă de mediere, mediatorul se ,,contopeşte” cu problema sa. Partea aceasta are percepţia unei solidarităţi sufleteşti cu mediatorul care, îl ajută să-şi descopere din adâncurile fiinţei, cele mai nebănuite motivaţii şi mai ascunse sentimente.
Faptul că mediatorului i se permite de către parte ,,evaluarea” indirectă a vieţii sale private , mediatorul este dator chiar şi numai din punct de vedere uman faţă de acesta , să îi protezeje ,,valorile” ascunse .
Relaţia de încredere dintre mediator şi parte, a fost instrumentul prin care s-au scos la lumină aspectele profunde ale conflictului. În acelaşi timp, ea a devenit suportul construirii noii realităţi a părţilor , în care conflictul nu mai exista datorită faptului că el s-a ,,evaporat” în urma soluţiilor oferite şi însuşite de ambele părţi.
Fără o garanţia confidenţialităţii , încrederea nu poate exista .
Prin urmare , secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a mediatorului( art 2.5 Codul de etică şi conduită profesională).
El nu poate fi audiat ca martor în legatura cu date şi fapte de care a luat la cunostinţă în cadrul procesului de mediere decât numai cu acordul prealabil şi scris al părţilor (art. 37 alin. 1 din Legea nr. 192/2006).
În consecinţă păstrarea secretului profesional este recunoscută ca fiind o îndatorire fundamentală a mediatorului, obligaţie care nu se stinge odată cu încheierea medierii, ci este permanentă (art. 32 din Legea nr. 192/2006).
Persoanele care asistă partea la mediere, vor fi atenţionate de mediator asupra obligativităţii respectării confidenţialităţi şi le va solicita acestora semnarea unui acord de confidenţialitate, în conditiile art. 53 din Legea nr. 192/2006 .
