Magistratul
În lumina art 6 din legea 370/2009 ,,Organele judiciare si arbitrale , precum si alte autorităti cu atributii jurisdictionale informează părtile asupra posibilitătii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le îndrumă să recurgă la această cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele”.
De ce? pentru ca medierea este o activitate de interes public, ( asa cum precizeaza art 4 din Legea 192/2006) activitate ce serveste la înfăptuirea justiţiei într-un mod aparte.
Cu toate acestea instantele manifestă încă o ,,timiditate” în a recomanda medierea în timpul sedintelor de judecată , desi este binecunoscut faptul că sunt IMPOVARATE de dosare , iar timpul , resursele materiale si financiare sunt limitate .
Codul de procedură civilă încă înainte de aparitia Legii medierii prevedea în art 129 alin 2 ca judecătorul să stăruiască ,, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabilă a cauzei ” ceea ce însemna că nu numai o dată , ci pe tot parcursul procesului acesta avea îndatorirea de a atrage atentia părtilor, că ar fi recomandat să -si rezolve litigiul pe cale amiabilă.
Termenul de a stărui , impune o insistenta din partea magistatului pentru orientarea părtilor spre o metodă amiabilă.
În practică s-a constat că instantele de judecată nu s-au opus când părtile au manifestat deschidere către o întelegere , dar ele însele , nu au dat „ fortă” , acestor dispozitii , care ar fi dus în timp la nasterea unei obisnuinte a justitiabililor de a privi si gestiona …… altfel conflictul.
Legea medierii precum si Directivele , Recomandările UE , servesc aceleiasi cauze si se completează armonios , în sensul educării cetătenilor , justitiabililor către noi alternative de solutionare a conflictelor.
Aparitia unei legi si nevalorificarea ei de către însusi sistemul pe care si-a propus să il ajute , nu face decât să alimenteze neâncrederea populatiei în scopul si rolul justitiei în societate.
A nu se întelege că magistratul trebuie să-si epuzeze timpul alocat sedintei de judecată pentru ,, convingerea” justitiabillor de a apela la mediere.
El stie din start dacă problema ce face obiectul judecătii , se pretează sau nu pentru procedura medierii , simte de asemenea si dacă părtile manifestă ,,încrâncenare” si nu vor să încerce altă modalitate , decât cea a procesului in instanta .
El este cel ce intuieste interesul ascuns sau deopotriva nevoia reală si obiectivă a fiecarei părti , precum si jocul pe care acestea vor să îl provoace pentru a-si satisface cu orice pret dorinta .
Vorbim aici despre litigiile care pot face obiectul unei medieri , fată de care magistratul trebuie să manifeste un rol activ, în sensul de a recomanda această metodă justitiabililor din fata sa , si de a-i informa despre avantajele acestei metode.
Poate că există lacune si în Legea medierii , asa cum s-a întâmplat cu mai toate reglementările speciale , dar acest fapt trebuie sa recunoastem , ca nu le-a făcut inoperabile ci dimpotrivă , datorita practici ele au devenit perfectibile.
Acum ……..este nevoie ca autoritatea judecătorească să înteleagă , că numai atitudinea ei plenar deschisă către mediere , va atrage încrederea cetătenilor în sistemul juridic.
Acum ………cetătenii trebuie să asimileze actiunea de îndrumare a magistratilor spre mediere , cu notiunea de protectie, pe care în sfârsit, controversatul si costisitorul sistem o manifestă fată de ei.
Acum …….cetatenii trebuie să perceapă că instantele pun mare accent si dau întâietate , dreptului lor de a decide asupra propriilor probleme.
Acum ……trebuie stimulati să uzeze de dreptul lor de a alege căi de solutionare mai putin traumatizante.
Acum …….trebuie ajutati să înteleagă cât de importantă este salvarea relatiei dintre ei si cât de nefastă poate fi interventia (chiar si ,, pasageră” ) instantei .
Acum….justitiabili încă nu stiu de această alternativă si de aceea nu prof ită de ea, dar magistratii pot culege imediat ,,roadele” acestei proceduri legale , întrucât ei sunt metaforic vorbind…… ,,stăpânii” livezii in care au cultivat cu devotament arborii fructiferi .
Acum …. nu rămâne decât să se lanseze , să se adreseze cu convingere de către magistrati, ,, formule de încurajare” către justitiabilii prezenti in sala de judecata , formule prin care , să îi îndrume către procedura medierii .
Cu trecerea timpului , cetatenii vor fi cei care vor prelua initiativa si vor solicita instantelor de judecata suspendarea cauzei lor , in vederea incercarii procedurii medierii.
Aceasta procedura este eficienta nu numai pentru simplii justitiabili impovarati de necazuri , aceasta procedura functioneaza in beneficiul TUTUROR CELOR IMPLICATI IN ACTUL DE JUSTITIE.
mediator
Gabriela Ichim . Bacau
