Tranzacție sau Acord de mediere?

Aproape intotdeauna putem face ceva in situatia in care apare un conflict.

     Cand nu reusim  sa-l rezolvam  ii putem da un raspuns care sa-l orienteze intr-o directie constructiva.

     Ajutam partenerii sa-si inteleaga nevoile si sa-si exprime sentimentele la un nivel mai adanc, ori facem durerea mai suportabila sau, in fine , putem provoca escaladarea conflictului , pentru ca  oamenii sa-l constinetizeze sau sa-i acorde prioritate in solutionare.

    Ca si problema , conflictul, indiferent de origine,  nu este altceva decat un impediment  , o bariera in calea desfasurarii line , fluente  si normale a lucrurilor.

      Problema se considera ca fiind orice obstacol survenit in calea desfasurarii normale a activitatii , fie ea intelectuala , motorie, afectiva sau de alta natura.

    Obstacolele pot avea o cauza obiectiva ,  in care sa nu fie neaparat implicate persoane.

     ,,Atata vreme cat conflictul poate fi privit ca o problema”  de o factura speciala (psihosociala) , rezolvarea lui   poate fi considerata  si ca o ,,rezolvare tipica de probleme”.

     S-au avansat multe definitii ale rezolvarii conflictului .

Una dintre cele mai satisfacatoare pare a fi cea formulată de J.Burton;

       ,,Rezolvarea conflictului inseamnă lichidarea lui prin metode analitice care presupun accederea la RADACINA PROBLEMEI si obtinerea unui rezultat , care este vazut de ambele parti, ca fiind o solutie permanenta a problemei”.

      Autorul opteaza pentru termenul de,, lichidare”a conflictului in locul celor mai relativi de ; rezolvare, incheiere, stingere , sau eliminare.

   EXAMINAREA riguroasa a problemei conflictului este cheia succesului.

,,Conditia accederii la RADACINILE PROBLEMEI ne previne asupra evitarii confuziei conflictului MANIFEST cu cel REAL, subteran si in special, asupra identificarii obligatorii  a NEVOILOR REALE din subsidiarul angajarii partilor in conflict.

    Rezultatul ( acord sau intelegere) neaccepat de ambele parti , nu garanteza permanenta solutiei; o rezolvare prin forta de tip castig de cauza , sau chiar un compromis , in care fiecare obtine o parte din ceea ce a revendicat , dar nici unul totul, constituie o incheiere provizorie a conflictului , fiecare dintre parti fiind gata sa il reactiveze cand i se ofera sansa.

    De aceea rezultatul unui conflict corect rezolvat , lichidat trebuie sa fie acceptat de ambele parti  ca solutie definitiva , permanenta a problemei”.

   Am redat aceste explicatii stiintifice ale autoarei Ana Stoica Constantin,cuprinse in lucrarea sa ,,Conflictul interpersonal” pentru a accentua mai bine diferenta dintre conflictul manifest,( cel pe are il evidentiaza de regula  partile  in actiunile de chemare in judecata) si conflictul real.

        CONFLICTUL REAL  de regulă ramane ascuns specialistilor din domeniul juridic; procurorilor, judecătorilor, avocatilor, etc, pentru ca in virtutea atributiilor profesionale ,  fie nu VOR sa afle mai multe despre parti( pentru că o consideră pierdere de timp , sau nu vad legatura cu problema clientului) fie  dimpotriva partile insele , le ,,obstructionează”  cercetarea in profunzime a conflictului.

      Ceea ce se rezolvă astazi in instantele de judecata  prin intermediul TRANZACTIILOR este conflictul MANIFEST si nu conflictul REAL.

      Medierea este mijlocul, cadrul, structura ( in are partile  negociaza modul de satisfacere al nevoilor lor )  prin care, asa cum spunea J.Burton, se LICHIDEAZA concret  si complet conflictul REAL .

  Tranzactia se bazează pe satisfacerea intereselor  părtilor.

   Pe cand  Medierea are ca scop satisfacerea nevoilor lor .In spatele intereselor afisate,  sunt de fapt adevaratele nevoi ale partilor.

     Interesele nu se identifica  sau confunda cu nevoile . Interesul  reprezinta un obiectiv ,o tinta pe care cineva urmareste sa le realizeze prin orice mijloace. Nevoia este o necesitate de baza , o trebuinta absoluta  pentru o fiinta sau pentru un grup , o aspiratie. Nevoile sunt structurate pe cinci nivele conform ,,piramidei” lui Maslow. Nivelul I -de baza este format din nevoile fiziologice( apa, aer, hrana, odihna, sex,etc), nivelul II ,este repezentat de nevoile de siguranta, nivelul III este reprezentat de nevoile de dragoste si apartenenta, nivelul IV este reprezentat de nevoile de stima si respect iar ultimul nivel ,este reprezentat de nevoile de autorealizare, autodepasire.

    In actiunea de revendicare fiecare parte are interesul sa obtina un imobil , aducand ca argumente diferite inscrisuri cu valoare juridica. Dar in spatele acestui interes, se afla cate o nevoie diferita , fiecare parte vrea imobilul din anumite motive, acestea  avand la baza nevoile lor individuale.Unul  vrea imobilul pentru ca nu are adapost ( nevoie de siguranta) , iar altul pentru ca doreste sa faca  din el un restaurant  celebru,care sa ii poarte numele si sa il faca respectat in localitate  (nevoie de stima si respect). Acelasi interes  poate ascunde nevoi diferite.

     O actiune in instanta de judecata  nu se  formuleaza si  sustine pe nevoile partilor, ci are la baza  interesul urmarit juridic. De asemeni nici o hotarare judecatoreasca nu se motiveaza pe nevoile partilor ,ci are ca fundament un sistem probator apt sa sustina interesele solicitate in cererea de chemare in judecata .

    Cu toate acestea , desi forma finala a unui acord de mediere, releva de cele mai multe ori aspectele legate de interesele partilor , in spatele acestui act formal este o  identificare, evaluare, prioritizare si satisfacere a nevoilor celor doua parti.

      Numai utilizand tehnicile de mediere, mediatorul  descoperă acele nevoi esentiale pentru cei aflati in disputa. Aceste nevoi  pot declansa ulterior procesul de oferta si contraoferta  ce duce in final la stingerea litigiului. Cand una dintre parti , obtine din partea celeilalte recunoasterea  si acceptarea nevoi sale,  cand observa interesul  pentru satisfacerea nevoii sale , atunci si ea este dispusa sa depuna toate eforturile pentru  a gasi  o solutie ce o poate multumi pe cealalta parte,  fiind ferm  convinsa ca satisfacerea propriei nevoi, este conditionata de satisfacerea celeilalte nevoi. Intre ei se stabileste o punte de colaborare ,o  relatie de interdependenta , avand ca scop lupta in echipa  impotriva problemei, ei  abandonand astfel  pozitia initiala de oponenti rigizi  ,unul impotriva celuilalt, si adoptand o atitudine de cooperare de natura sa ii conduca catre un  rezultat -compromis reciproc avantajos.

 De ce?   pentru ca   tehnicile utilizate de mediator descopera partea ascunsa a conflictului si da sansa partilor sa-i inteleaga cauzele, sa isi  descopere propriile nevoi , sa isi caute surse de satisfacere a acestora .      Sunt capabile sa faca acest lucru pentru ca si-au schimbat perceptiile initiale fata de conflict , fata de aparentul ,,adversar”.

      Astfel prin comunicarea  si tehnica specifica procedurii  medierii perceptiile diferite devin perceptii comune, iar resursele limitate ,devin  resurse nelimitate .Pentru aceasta partile sunt ajutate sa  devina ceative si dispuse sa satisfaca nevoia celeilalte parti ,sub orice forma  inclusiv  , prin compensatie sau echivalent , numai  ca sa le fie  asigurata pe baza de reciprocitate  satisfacerea propriei nevoi.

   Prin mediere paleta modalitatilor de satisfacere a nevoilor se diversifica, se multiplica ,pe cand prin tranzactie ,nu .

  Apoi sa nu uitam faptul  ca litigiul ,conflictul dintre doua parti  presupune  si o manifestare a emotiilor lor .

     In mediere comunicarea dintre cele doua parti , facilitata si  gestionata de un mediator  specializat  ,determina  manifestarea acelor  trairilor interioare ascunse ,care tineau partile in pozitii diametral opuse. Detensionarea in mod  controlat a starilor sufletesti acumulate in perioada evolutiei conflictului , atrage o schimbare de mentalitate si de  conduita, ce conduce in final la o abordare deschisa , fara rezerve si emotii negative a problemei lor.

     In tranzactie nu este  posibila aceasta echilibrare emotionala, pentru ca accentul nu se pune pe comunicarea dintre parti si  dirijarea acesteia spre nevoile  lor, ci pe  o comunicare care exclude manifestarea profunda de sentimente, fiind dirijata expres spre satisfacerea scopurilor – intereselor .

      In mediere  facilitarea comunicarii  dintre parti, constituie rolul principal al unui mediator conferit prin lege.Se face in mod specializat, avand la baza tehnici de mediere si de comunicare , precum si abilitati, aptitudini de comunicare. Tranzactia presupune o comunicare structurata  doar pe obiectiv si este doar de circumstanta.

     Medierea se orienteaza mai intai catre om si apoi catre problema lui,  ea separa problema de om , pe cand tranzactia se orienteaza direct catre problema uitand de factorul uman.

      Numai descoperind cauzele reale ale unui conflict  si  reflectand pasnic asupra lor, analizandu-le, acceptandu-le ,simplificandu-le  partile pot gasi definitiv ,, solutia – remediu” care sa le satisfaca pe deplin nevoile in principal  si interesele in subsidiar, ,,solutie  – remediu”pe care apoi  sa o materializeze intr-un  acord de mediere.

    Concluzionand , medierea prin tehnicile sale ,acorda sanse mult mai mari partilor sa-si rezolve diferendul in totalitate ,si nu doar in aparenta .

   Ofera o gama variata de optiuni de solutionare, IZVORATE din nevoile  neexplorate ale partilor , optiuni orientate exclusiv spre satisfacerea  nevoilor lor .

      Ramane de vazut pe viitor  in  practica , ce anume vom intelege sa rezolvam alaturi de justibiabili; conflictul real in totalitatea sa  , sau o  doar o ,,felie” din continutul acestuia ?

    Medierea solutioneaza conflictul real din umbra conflictului juridic aparent.

Avocat . Mediator

Gabriela Ichim. Bacău